UE are, oficial, tracțiune (franco) – germană!

Liderii UE au desemnat-o pe Ursula von der Leyen, ministrul german al Apărării, drept următorul președinte al Comisiei Europene, punând astfel capăt unor negocieri maraton de aproape 48 de ore.

Charles Michel, actualul premier liberal belgian, a fost desemnat președinte al Consiliului European, iar Christine Lagarde, directorul francez al Fondului Monetar Internațional, candidează pentru Banca Centrală Europeană. Ministrul spaniol de externe, Josep Borrell, a fost desemnat pentru a fi înalt reprezentant pentru politica externă și politica de securitate. Toate nominalizările sunt programate să aibă efect în cursul acestui an. Iată că sintagama „motorul franco-german”, nu de puține ori utilizată până acum, pare să se concretizeze în mod oficial la cel mai înalt nivel de conducere al Uniunii Europene. Ursula von der Leyen, prima femeie la conducerea Comisiei, are 60 de ani și este văzută ca un aliat apropiat al cancelarului Angela Merkel, fiind sprijinită de președintele francez Emmanuel Macron. Von der Leyen s-a născut și a crescut la Bruxelles, a studiat la Londra și vorbește fluent limbile germană, engleză și franceză – un avantaj major. Este medic de formație și are 7 copii, a petrecut cea mai mare parte din copilăria ei în capitala UE, unde tatăl ei a lucrat la CE. Cristine Lagarde a fost condamnată de o instanță din Franța în 2016 pentru neglijență cu privire la utilizarea abuzivă a fondurilor publice, când a fost ministru de Finanțe al Franței, dar instanța nu a impus o amendă sau o sentință. Dintre cei patru lideri propuși, numai ea are un profil internațional bine conturat. Borrell, ministrul spaniol de externe, va avea cu siguranță de răspuns la întrebări cu privire la refuzul Spaniei de a recunoaște Kosovo, reflectând poziția pe care Madridul a luat-o împotriva mișcărilor separatiste din cauza problemei Cataloniei. Borrell a fost un critic deschis al mișcării separatiste catalane, dar în calitate de înalt reprezentant pentru afacerile externe, el va fi responsabil de politica față de Balcani, inclusiv de un dialog facilitat de UE între Serbia și Kosovo, menit să normalizeze relațiile. Michel, alegerea pentru funcția de președinte al Consiliului, pare a fi bine primit de către colegii săi, dar este în prezent într-o poziție nu tocmai liniștită, după ce coaliția sa de guvernare s-a prăbușit. În ceea ce privește numirile pe poziții de vârf, tratatele UE impun liderilor să caute un echilibru bazat pe apartenența politică, geografică și demografică – cu alte cuvinte, între țările mici și cele mari și între est și vest, nord și sud. Donald Tusk și alți lideri au impus, de asemenea, o prioritate în creșterea numărului de femei aflate în topul funcțiilor din UE și, în cele din urmă, acest lucru părea să aibă prioritate față de numeroși alți factori. Nu în ultimul rând, faptul că Von der Leyen, Michel, Borrell și Lagarde sunt toți din Europa de Vest poate oferi un motiv pentru o revoltă potențială în rândul parlamentarilor est europeni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *