Fascinația aparte a abației de la Mont Saint Michael

Mont Saint Michael

Mont Saint Michael este unul dintre cele mai vizitate obiective turistice ale Franței și, desigur, unul dintre cele mai mediatizate.

Mi-a stârnit mereu curiozitatea Mont Saint Michel, construcția impetuoasă dintre pământ și mare. Solitudinea sa, împrejmuită deopotrivă de pământ și mare, fascinează. Abația are câteva sute de ani și este un simbol al identității naționale franceze prin rezistența sa în timpul războiului cu englezii. Între Rennes (punctul meu de îmbarcare) și Mont Saint Michel sunt autobuze care circulă zilnic, la intervale orare convenabile. În însorita zi de februarie în care am decis să fac drumul, 80% din autocar era plin cu turiști asiatici.  Călătoria se desfășoară prin niște sate cochete, luminoase și pline de verdeață. Domeniul pe care se află muntele este accesibil doar autocarelor transportului în comun și celor ce realizează transportul din parcare până la abație. Străduțe mici, întortocheate, conduc pașii turistului până la intrarea în abație. Aici te întâmpină omleta doamnei Pollet, vașnică antreprenoare franceză de zeci de ani. Magazinașe cu produse marinărești, clătite bretone, obiecte de veselă, vederi și alte lucruri cu specific local străjuiesc de-a stânga și de-a dreapta drumului până la intrarea în muzeu. Vizita, cu sau fără audioghid, durează maximum 40 minute, trecând prin săli spațioase, reci, impunătoare. Abația este încă activă din punct de vedere religios. Privind de pe una din terase, o muzică discretă de orgă, acompaniată de voci feminime calde, m-a învăluit. O clipă am ezitat  –  un pescăruș narcisist s-a oprit pe un parapet și arunca priviri ochioase spre stânga sau spre dreapta, de unde veneau flash-urile aparatelor foto. E intersant de știut dacă noi, oamenii, l-am provocat să devină narcisist sau am învățat de la ei cum „să dăm bine” în poză. Muzica a fost însă mai îmbietoare și, pătrunzând în încăpere, umplea cu acordurile ei spațiul, ducându-ne cu gândul la ceea ce voia să reprezinte: divinitate! Traseul continua cu alte case, mici grădini, cimitirul și apoi ieșirea. Perspectiva de 360 de grade pe care ți-o oferă terasele abației este uluitoare. Un peisaj selenar de pământ și noroi. Limba de pământ invadată de maree este momentan ocupată de pescăruși și apoi marea, nesfârșită. Înconjurat de apă sau de pământ, în funcție de momentul zilei și de maree, locul în sine are o fascinație aparte.

Povestea Muntelui Saint Michel începe în jurul anului 708, când este datat primul sanctuar în cinstea arhanghelului Michel. Repede, muntele a devenit loc de pelerinaj. În secolul X, benedictienii au venit să se instaleze la abație și încet, încet a început să se dezvolte o comunitate în jurul acesteia. Abația s-a dezvoltat pe modelul unei structuri militare și a devenit de necucerit pe parcursul războiului de 100 ani. Odată cu disoluția comunității religioase, la Revoluție, și până la 1862, a fost utilizată și ca închisoare. În 1874 a devenit monument istoric și au început lucrări ample de restaurare. Totuși, lucrările s-au desfășurat astfel încât vizitatorii să poată vedea splendoarea abației din Evul Mediu, care se dorea imaginea unui paradis terestru. Planul arhitectural, de formă piramidală, nu seamănă cu al nici unei alte abații, el fiind construit să se potrivească muntelui. Viața monahală și topografia locului au fost cele două constrângeri care au dictat construcția. Este spectaculos cum în secolul al XIII – lea s-au construit pe munte 3 niveluri de construcție, culminând cu o biserică ce are cupola de 80 m înălțime. În 1979,  Mont Saint Michel a fost inclus în patrimoniul UNESCO.

Imaginile vorbesc mai mult decât o mie de cuvinte, așa încât vă las să vă purtați gândul și pașii până la limita dintre cer, mare și pământ.

Dr. Nicoleta Calomfirescu , februarie , 2019

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *