Când a apărut scena Nașterii Domnului?
Fie că este interpretată de copii, fie că este montată cu mici figurine într-o casă sau instalată ca un tablou în mărime naturală în fața unei biserici, scena Nașterii Domnului este un element de bază al sărbătorii de Crăciun. Dar când a început această tradiție?
Scena Nașterii Domnului este o reprezentare a nașterii lui Iisus Hristos așa cum este descrisă în Evangheliile lui Matei și Luca. Scene cu Nașterea Domnului prezintă figuri reprezentând pe Iisus copil, mama sa, Maria, și Iosif. Alte personaje care apar pot fi păstorii, magii și îngerii care sunt prezenți lângă o iesle dintr-un grajd (sau peșteră) destinat animalelor de fermă. Un măgar și un bou apar de obicei în scenă, precum și cămile aparținând magilor.
„De vină” pentru acestea este Sfântul Francisc din Assisi, căruia i se atribuie „punerea în scenă” a… primei scene a Nașterii Domnului în 1223. Singura relatare istorică pe care o avem despre aceasta provine din lucrarea „Viața Sfântului Francisc din Assisi”, scrisă de Sfântul Bonaventura, un călugăr franciscan care s-a născut cu cinci ani înainte de moartea lui Francisc.
Potrivit biografiei lui Bonaventura, Sfântul Francisc a obținut permisiunea Papei Onoriu al III-lea de a monta o iesle cu fân și două animale vii – un bou și un măgar – într-o peșteră din satul italian Greccio. Apoi i-a invitat pe săteni să vină să privească scena în timp ce el predica despre „pruncul din Bethleem”. (Se presupune că Francisc a fost atât de copleșit de emoție, încât nu a putut spune „Iisus”.) Bonaventura mai susține că fânul folosit de Francisc a dobândit în mod miraculos puterea de a vindeca bolile vitelor din satul Greccio.
De atunci, popularitatea scenei nativității a luat amploare. În decurs de câteva secole, acestea s-au răspândit în toată Europa. Nu știm dacă în timpul lui Francisc oamenii îi jucau cu adevărat pe Maria și pe Iosif sau dacă doar își imaginau prezența acestor personaje. Știm însă că scenele de mai târziu au început să includă diorame și actori în viață, iar distribuția personajelor s-a extins treptat dincolo de Maria, Iosif și pruncul Iisus, pentru a include uneori un sat întreg.
Se crede că Sfântul Francisc a fost inspirat de această idee după ce a vizitat locul istoric al nașterii lui Hristos în timpul unui pelerinaj în Țara Sfântă – umilul grajd dintr-o peșteră din Bethleem. Probabil că acest eveniment a fost cel care i-a adâncit devotamentul față de Pruncul Iisus, care s-a născut în lume în atâta sărăcie, umilință și simplitate. De fapt, Francisc și-a fondat noul său ordin religios pentru a imita tocmai aceste virtuți. De asemenea, se spune că Sfântul Francisc a fost inspirat să recreeze scena originală a Nașterii pentru a critica lăcomia și materialismul galopant care predomina la acea vreme în Italia. Recrearea de către Sfântul Francisc a primei nopți de Crăciun a fost atât de populară încât, în curând, fiecare biserică din Italia a avut propria scenă a Nașterii. Devoțiunea s-a răspândit și în casele private și, în timpurile moderne, chiar și în instituțiile laice, atât de mult încât acum este imposibil să ne imaginăm Crăciunul fără o scenă a Nașterii.
